Suntem MiniDebra, din nou. Si este al treilea an consecutiv in care ne bucuram ca ne reintregim ca grup, la inceput de septembrie. Ne-am infiintat ca Asociatie in 2007. Si, usor-usor, la un an dupa, iar apoi in anii urmatori, pana in prezent, am hotarat sa facem ceva pentru oamenii cu E.B. din Romania, si nu numai.
Pentru a reusi am hotarat sa ne revedem fata in fata, sa ne reimprospatam problemele, sa cautam solutii, sa continuam planul de bataie demarat in septembrie 2007, sa discutam despre ultimele noutati din sfera acestei maladii genetice crunte, sa incercam sa… vedem ce-i de facut de-aici incolo pentru noi toti: parintii copiilor cu E.B., adultii cu E.B., oameni mici si oameni mari care sa incerce sa-si faca viata mai usoara, poate si datorita Fundatiei noastre, MiniDebra, pe numele ei. Dar am incercat totodata si sa-i bucuram pe cei mai mici membri din Asociatie printr-o intalnire in valurile Marii Negre, in final de vacanta de vara.
Am ales marea de data asta, ca si a treia intalnire, si anume statiunea Eforie Sud. Si totodata am profitat de vremea splendida si am vizitat in saptamana petrecuta acolo tot ce se putea vizita la nivel local, pentru a interactiona mai bine, si anume, statiunile:
- Mamaia, cu parfumul sau specific de Perla a Litoralului romanesc, vazuta in fiecare particica din telegondole, simtita la propriu in briza si valul marin, gustata seara, in satul de vacanta.
- Constanta, ca si emblema citadina a litoralului nostru, cu celebrele muzee navale, santiere de profil, respectiv minunatele amplasamente numite delfinariu, respectiv terrariu;
- Eforie Nord, ca si surata mai mare a statiunii in care am fost cazati, cu peisagistica ce i-a surprins placut pe copii.
- Costinesti, o nestemata a litoralului cu celebrul Obelisc, vizitarea Epavei .
Si am fi vizitat si mai multe, dar copiii nostri au problemele lor, inclusiv, sau, mai ales, locomotorii, din cauza bolii… A fost o ocazie minunata de a forta limitele, de a-i ajuta in a se autodepasi (a cata oara?), de a face fata in 7 zile la atatea provocari si de a-si demonstra, lor insisi, ca viata poate fi si altfel, ca durerea poate fi uneori pacalita prin prisma placerii ochilor si a sufletului.
A reprezentat, ca mai toate ideile noastre, o alta idee minunata si aceasta tabara. Ne-a fost teama ca ea ne va afecta copiii, datorita salinitatii sau razelor ultraviolete mai puternice de acolo, de la malul marii, insa temerile noastre au fost neconfirmate, din fericire. Si in aceasta a treia tabara activa, copiii cu E.B. au lucrat impreuna, punandu-si veleitatile practice in evidenta la desene si creatii libere, pe nisip, mai ales in penultima zi, cand am construit, pe nisip, la mal de val, Fluturele MiniDebra, caruia i-au fost puse in aripi noi sperante, care sa zboare mai sus, macar pana la anul; sa zboare chiar mai sus, pana la Dumnezeu si ingeri.
Ne-am bucurat apoi, cu tristetea despartirii in suflete, dar cu speranta reintregirii trupei, din nou, anul viitor, cine mai stie pe unde sau pentru cata vreme, de ultima zi, cu aniversarea a trei anisori de MiniDebra, amintindu-ne, macar si prin servirea deliciosului tort in forma de ce altceva, daca nu Fluturele Minidebra, simbolul nostru, ca a fost frumos…
Si nu vom putea niciodata sa trecem cu vederea, ca, in acele zile, un alt ingeras, una din cele mai insemnate verigi ale asociatiei , Gabriel Sararu, a plecat sa zboare pentru eternitate alaturi de alti fluturi, langa bunul Dumnezeu, in taramul etern, lasandu-ne pe noi, cei mari si constienti, cu un imens gol in suflete, cu regretul ca nu i-am spus, odata in plus, cat de mult l-am iubit si pretuit; traim cu speranta ca ne-a iertat pe toti si ca, acolo unde isi va intinde aripile intru eternitate, ne vegheaza si ne va veghea mereu. Sa-ti fie odihna usoara, Gabriel. Locul tau va ramane mereu adanc intiparit in sufletele noastre, ale celor care ti-am cunoscut sufletul minunat…
A ramas, evident ca toata aceasta familie mare si minunata aflata inca la inceput de drum sa isi dea intalnire si anul viitor, Dumnezeu mai stie unde, cum si cat, si sa-si propuna si mai multe alte treburi minunate.
Crestem. Impreuna, vom si reusi sa ne facem viata mai putin usturatoare. Si crestem si cu ajutorul celor care deja ne ajuta, atatia, putini, multi, cati sunt ei, cu acele 2 procente din salariu care vin catre Asociatia noastra. Si suntem fericiti ca vom fi si mai puternici, si mai cunoscuti, ajutand, la randul nostru, cu informatii (care sunt cele mai pretioase, de altfel), pe aceia care ni le solicita, fie si prin simpla accesare a site-ului nostru, www.minidebra.ro.. Cel putin, asta ne-am propus, la un inceput de toamna blanda, in valul marii, la aniversarea primilor trei anisori: sa crestem frumos.
La multi ani si la si mai multe realizari, MiniDebra! Asa cum si-ar fi dorit si Gabriel, un fluture ce a cazut pentru noi, pentru ca noi sa invatam ceva…