Epidermoliza Buloasa

Epidermoliza Buloasa este o maladie genetica rara dar deosebit de grava, incurabila pana in prezent. Debuteaza imediat dupa nastere afectand la inceput pielea de pe intreaga suprafata a corpului si mucoasele.

In timp poate avea consecinte devastatoare asupra organismului bolnavului afectand articulatiile, dantura, ochii, unghiile, ducand la un deficit sever de proteine, vitamine si minerale din organism, cauzand malformatii ale membrelor. Pielea este deosebit de sensibila, orice atingere mai energica, zgarietura sau lovitura poate produce leziuni serioase.

 

Epidermoliza Buloasa distrofica (EBD) este una din formele majore de epidermoliza buloasa. Semnele si simptomele acestei afectiuni variaza foaret mult de la un individ la altul. In cele mai usoare cazuri, se observa aparitia bulelor in special pe maini, picioare, genunchi si coate. In cazurile severe ale acestei afectiuni, bulele apar pe suprafete foarte mari, inclusiv pe mucoase, fapt ce poate duce la aparitia unor complicatii foarte grave.

Cercetatorii au clasificat epidermoliza buloasa distrofica in trei tipuri majore. Desi simptomele acestor tipuri difera de la caz la caz,  sunt cateva simptome de baza prezente permanent. Cauza principala a acestor trei tipuri ale EBD o reprezinta mutatiile provocate la nivelul aceleiasi gene.

 

EBD autosomal recesiva de tip Hallopeau-Siemens

Acest tip de epidermoliza buloasa este cea mai grava forma de EBD. Copii afectati de EBD-HS prezinta de obicei la nastere bule pe mari suprafete din corp. De asemenea pot avea portiuni de piele lipsa, cel mai des cauzate de traumele care au loc in timpul nasterii.  De cele mai multe ori bulele sunt prezente pe toata suprafata corpului si a membranelor mucoaselor, cum ar fi mucoasa cavitatii bucale si a tubului digestiv.
In urma vindecarii bulelelor, pot ramane cicatrici foarte pronuntate. Cicatricile din cavitatea bucala si esofag pot face dificila mestecarea si inghtirea alimentelor, aceasta ducand la malnutritie cronica si intarzieri ale cresterii si dezvoltarii organismului. In urma cicatrizarii defectuase multiple, pot aparea lipiri ale degetelor de la maini sau de la picioare, pierderea unghiilor si contractii care ingreuneaza miscarea degetelor. De asemenea pot apare inflamatii ale ochilor care pot duce la tulburari ale vederii pe termen scurt.

Adultii tineri care sufera de aceasta forma de EBD prezinta un risc ridicat de aparitie a cancerului de piele numit carcinom scuamos (cu aspect solzos) care tinde sa devina foarte agresiv si este de multe ori letal.

 

EBD autosomal recesiva de tip non-Hallopeau-Siemens

Aceasta forma de EBD etse un pic mai putin grava decat tipul clasic de EBD si include la randul sau cateva subtipuri.
Aparitia bulelor este limitata la maini, picioare, genunchi si coate in cazurile mai putin severe, dar bulele pot apare pe suprafete mai mari de pe corp in situatiile mai grave.

Pacientii afectati au deseori malformatii ale unghiilor de la maini si picioare.
Acest tip de EBD se caracterizeaza prin aparitia cicatricilor in locurile unde au aparut bule, dar cicatricile nu sunt atat de grave ca in cazul tipului clasic.

 

EBD autosomal dominanta

Simptomele in acest al treilea tip de EBD par sa fie mai putin grave decat ale formelor de EBD recesive. Aparitia bulelor e de cele mai multe ori limitata la maini, picioare, genunchi si coate. Bulele se vindeca cu cicatrici, dar cicatricile nu sunt foarte grave. Cea mai mare parte a pacientilor care sufera de acest tip de EBD prezinta malformatii ale unghiilor de la maini si picioare si isi pot pierde unghiile. In situatiile cele mai putin grave, doar cresterea anormala a unghiilor e singurul semn al aparitiei bolii.

 

Cat de des intalnita este EDB?

Frecventa de aparitie al EBD in Statele Unite este de 6.5 la 1 milion de nou nascuti. Forma autosomal recesiva grava afecteaza mai putin de 1 nou nascut dintr-un milion.

 

Ce gene sunt responsabile de aparitia EBD?

Cele trei tipuri majore de EBD sunt cauzate de mutatii ale genei COL7A1. Aceasta gena contine instructiuni pentru prepararea unei proteine folosita in constructia colagenului de tip VII. Colagenul este o molecula care alcatuieste structura “tesuturilor conective” (connective tissues) care intar in compozitia pielii, a tendoanelor si ligamentelor si care dau rezistenta acestora. Colagenul de tip VII joaca un rol important in intarirea si stabilizarea pielii. Este componenta principala a unor structuri numite “fibre de ancorare” (anchoring fibrils) care leaga partea superioara a pielii numita epiderma de stratul de piele de dedesubt numit derma.

Mutatiile genei COL7A1 altereaza structura colagenului de tip VII sau diminueaza producerea acestuia, lucru ce duce la legatura deficitara ce se realizeaza intre epiderma si derma. Cand structura colagenului de tip VII este anormala sau cand acesta lipseste in totalitate, frecarea sau traumele minore pot duce la clivajul celor doua strate si la separarea acestora. Astfel se formeaza bulele, iar in urma vindecarii lor apar cicatricile.

Cercetatorii incearca sa determine care este legatura intre lipsa colagenululi de tip VII sau structura anormala a acestuia si aparitia cancerului de piele prezent deseori in cazurile de EBD severe.

Mai multe informatii despre gena COL7A1 se pot gasi aici -> hyperlink. (http://ghr.nlm.nih.gov/gene=col7a1)

 

Cum se transmite genetic EBD?

Cea mai grava forma de EBD este mostenita dupa un sablon autosomal recesiv. In aceasta situatie, gena COL7A1 prezinta mutatii genetice la nivelul ambelor celule sexuale. De cele mai multe ori, parintii unui pacient cu EBD autosomal receiva sunt ambii purtatori ai genei care a suferit mutatia dar ei nu sufera de aceasta afectiune.

Forma mai putin grava a EBD se mosteneste dupa un sablon autosomal dominant. In acest caz, gena mutanta e prezenta in doar una din cele doua celule sexuale. Acest lucru e suficient pentru a cauza aparitia bolii.

Aproximativ 70% din pacientii cu EBD autosomal distrofica au mostenit gena COL7A1 mutanta de la unul din parinti care sufera la randul lui de aceasta boala.

Restul de 30% din cei afectati sufera de aceasta boala datorita aparitiei unei noi mutatii a genei COL7A1. In aceste cazuri mutatia are loc la pacientul care sufera de EBD si poate apare in familiile in care nu au mai existat alte cazuri cazuri de EBD.

 

 

Epidermoliza Buloasa simplex (EBS) este una din cele trei subclase importante ale acestei afectiuni genetica. Semnele si simptomele aceste forme de epoidermoliza buloasa variaza de la un individ la altul. Aparitia bulelor poate afecta in primul rand mainile si picioarele si in formele mai putin severe aceste bule se vindeca de obicei de la sine fara a lasa cicatrici. In cazurile mai severe bulele se pot mari foarte usor si aceasta poate duce la aparitia infectiilor, deshidratarii si a altor complicatii. Cazurile severe pot fi destul de periculoase in decursul copilariei daca nu sunt tratate corespunzator.

Cercetatorii au identificat 4 cazuri majore de EBS. Desi cele 4 tipuri difera ca si severitate, simptomele sunt foarte asemanatoare. Cele 4 tipuri de EBS sunt cauzate de mutatii ale acelorasi gene. Cei mai multi cercetatori considera acum ca formele majore ale acestei afectini sunt de fapt manifestari mai violente (in ceea ce priveste semnele si simptomele) ale formelor mai usoare.

 

Epidermoliza buloasa simplex de tip Weber-Cockayne

Aceasta este cea mai usoara forma de epidermoliza buloasa simplex. Ea este caracterizata de aparitia bulelor la orice moment intre copilarie si viata adulta. Zonele afectate se limiteaza de obicei la maini si picioare. Mai tarziu in decursul viatii pielea de pe palme si de pe talpi se poate ingrosa si deveni mai dura (fenomen numit hiperkeratoza).

 

Epidermoliza buloasa simplex de tip Koebner

In cazul acestui tip de EBS, bulele apar la nastere sau la copilul sugar si sunt mult mai larg raspandite pe suprafata pielii.

 

Epidermoliza buloasa simplex cu pigmentarea pielii

Aceasta forma de EBS e caracterizata de aparitia unor pete inchise la culoare pe trunchi, pe brate si picioare, pete care dispar cu timpul o data ce pacientul atinge varsta adulta. Aceasta forma a afectiunii implica de asemnea aparitia bulelor la sugar, hiperkeratoza si cresterea anormala a unghiilor.

 

Epidermoliza buloasa simplex de tip Dowling-Meara

Aceasta este cea mai severa forma de EBS. Aparitia de bule pe arii extinse poate avea loc oriunde pe corp, incluzand interiorul gurii. Bulele pot aparea in acest caz in grupuri. Aparitia bulelor este prezenta de la nastere si are tendinta de a se atenua cu trecerea timpului.
Indivizii afectati de aceasta forma de EBS sufera de asemenea de cresteri anormale ale unghiilor si de hiperkeratoya palmelor si talpilor.

 

Epidermoliza simplx de tip Ogna

Cercetatorii au identificat inca o serie de conditii caracterisitice lui EBS pe care au numit-o de tip Ogna. Este cauzata de mutatia unei gene care nu e asociata cu nici unul din tipurile de EBS de mai sus. Deocamdata inca nu este clar daca tipul Ogna este un subtip al epidermolizei buloase simplex sau reprezinta o forma separata de epidermoliza buloasa.

 

Cat de des intalnita este EBS?

Frecventa exacta de aparitie a lui EBS este necunoascuta.
Estimativ se pare ca afecteaza 1 la 30.000-50.000 oameni.
Tipul Weber-Cockayne este cel mai frecvent intalnit.

 

Ce gene sunt responsabile de aparitia EBS?

Aparitia epidermolizei buloase simplex este cauzata de mutatii ale genelor KRT14 si KRT5. Gena PLEC1 este de asemenea asociata cu EBS.
Mutatiile genelor KRT5 si KRT4 sunt responsabile pentru cele 4 forme majore de EBS. Aceste gene contin instructiuni pentru producerea proteinelor numite “keratin 5” si “keratin 14”. Aceste proteine fibroase si foarte rezistente intra in compozitia stratului extern al pielii (numit epiderma) si ii confera rezistenta si durabilitate.

Mutatiile intr-una din cele doua gene KRT5 sau KRT14 cauzeaza faptul ca celulele sunt fragile si foaret usor de distrus. Ca rezultat, pielea este mai putin rezistenta la frecare si chiar la traume minore si din aceasta cauza bulele apar cu usurinta.
In unele cazuri foarte rare de EBS, nu s-au descoperit mutatii in nici una din cele doua gene KRT5 si KRT14. In schimb au fost descoperite mutatii ale altei gene, PLEC1, si acestea au fost asociate cu tipul de EBS mai putin intalnit, tipul Ogna. Gena PLEC1 contine instructiuni pentru fabricarea unei proteine numita pectina, care ajuta ca epiderma sa se fixeze de stratele de piele de dedesubt.
Cercetatorii isi continua investigatiile in ceea ce priveste mutatiile genei PLEC1 la persoanle cu EBS. De asemenea ei cauta sa determine cum de aceste mutatii pot duce la aparitia unor cazuri grave de EBS.

 

Cum se transmite genetic EBS?

EBS este de obicei mostenita dupa un sablon autosomal dominant. Acest lucru insemna ca existenta unei gene alterate in fiecare din cele doua celule sexuale este suficienta pentru a cauza aparitia bolii. Unele din persoanale afectate pot mosteni boala direct de la unul din parinti daca acesta la randul lui sufera de EBS.

In alte cazuri, aparitia bolii se datoreaza unor noi mutatii genetice si poate apare la indivizi care nu au in familie membri care sa fi suferit de EBS.
In cazuri extrem de rare, EBS se transmite dupa un sablon autosomal recesiv. Transmiterea pe cale autosomala recesiva insemana ca boala apare cand doua copii ale genelor din fiecare celula sexuala sunt afectate. Parintii unui individ care sufera de EBS transmisa prin mostenire autosomala recesiva sunt ambii purtatori ai genei de EBS alterate, dar nu prezinta simptomele bolii.